Mult stimate si hulit domnule biloum,

Va scriu aceaste randuri in speranta ca ve-ti intelege putin din filosofia mea.
Ne faceti apologia bunastarii si organizarii desavarsite a statului teuton. Va multumim ca v-ati gandit si la noi, ca luptati sa scoateti din intuneric constiinta acestui neam dar, vreau sa va aduc spre informare ca privitor la functionarea ca un ceas a societatii germane nu trebuie uitate urmatoarele aspecte:

1. Germania , alaturi de Franta, Marea Britanie si Statele Unite au avut s-au mai detin colonii.
2. Necesitatea ocuparii acestor teritorii a aparut in momentul in care respectivele state erau blocate in dezvoltarea proprie. Ti-am mai transmis ca Marx a imputit Europa cu respiratia sa dar nu ti-am recunoscut ca a facut si cea mai completa, complexa si profunda analiza a capitalului din toate timpurile. In decursul istoriei acesta state s-au lovit de lipsa resurselor de orice fel.
Acum vreau sa-ti explic doar lipsa resurselor umane care a condus la barbaria numita sclavie, colonialism, teritorii de peste mari si tari sau protectorate. Dupa greva de la Chicago (1 mai 1886) muncitorul acestor tari a inceput sa se organizeze si sa prospere. Pretentiile lui au crescut si a inceput sa refuze anumite munci necesare continuarii dezvoltarii.

Administratorii afacerilor incep sa priveasca mai mult spre tarile sarace si sa aduca forta de munca disciplinata si ieftina rezolvand astfel si problema imbatrinirii populatiei.
Iti transmit aceste delicate slove din observatie proprie ca un balcanic ce a trecut Canalul Manecii si cu feribotul si aerian. In bagaje am avut si o cutiuta cu tarana din tarana romanicii.In Marea Britanie am avut privilegiu sa respir acelasi aer cu distinsii pensionari englezi in bibliotecile Regatului. Ele sunt intradevar dotate cu lifturi pt. infirmi, cu locuri de joaca pt. copii, cu fele de fel de accesorii dar, vai, majoritatea vizitatorilor sunt britanici sadea. Emigrantii sunt ocupati sa ridice PIB-ul si sa coboare media de varsta. Nu am resit sa identific nici un britanic get-beget care sa spele stalucitoarea gresie din Heatrow sau Lutton ci vedeam ca acest lucru era executat de indieni sau polaci. Cate englezoaice mai sunt infirmiere? Si lista poate continua. Cu ce poate sa se deosebeasca germanica dvs. de englezi? Deschiderea granitelor catre straini este o necesitate a statelor acestea.

Oare cati turci, ex-jugoslavi, sau italieni nu au prestat munci necalificate intru-prosperitatea statului german? Cati dintre ei nu au muncit la negru neavand curajul sa ridice nici privirea?
Va intrebam stimate domnule bulion daca parintii dvs. s-au dvs. ati avut prima slujba la negru ori ba. Inteleg ca si tacerea este un raspuns si atunci permiteti sa continui: Cum stam cu organizarea germana? De ce se accepta lucrul acesta?
In urma afluxului de imigranti (legali ori ba) aceste tari au trebuit sa invete sa organizeze acest val de lucratori ieftini si disperati care stiau ca nu mai au cale de intors.
Ce tara din lume nu prospera cu 250 mii de imigranti pe an cat se estimeaza ca soseau in teutonia? Dati orcui 250 mii de sclavi anual si veti vedea ca strazile sunt curate,ca trenurile vor sosii la timp si toate celelalte pe care dvs. in netarmurita intelepciune ni le prezentati se vor in tampla si in romanica.
Imigrantul roman este de doua feluri. Cel care pleaca si incearca se integreze in societatea germana (si ramane tot un `auslander` ori cat de bine crede ca s-a integrat) si cel care se intoarce in satul sau pt. a ridica o locuinta in romanica. Respect si inteleg ambele decizii.

In speranta ca ati reusit sa ingelegeti o farama din cele spuse mai sus va transmit intreaga mea compasiune cu ocazia pierderii filonului de romanitate.

Cautam performanta, incercam sa dam tot ce avem mai bun din noi la locul de munca. Suntem storsi de energia creativ-productiva si suntem lasati sa ne intoarcem zilnic catre isvoarele proprii de regenerare energetica.
Ne imbratisam copii si sotia, aruncam o privire acra peste facturile si instiintarile aproape zilnic primite, raspundem la solicitarile socrilor cu privire la ceva medicamente , reparam intrerupatorul, schimbam un bec si luam telecomanda.
Avem 4-5 programe preferate (de obicei diferite de cele ale sotiei) prin care ne cautam echilibrul. Lucrul acesta nu inseamna automat identificarea cu opiniile producatorilor emisiunilor. Psihologii au paine de mancat pe subiectul acesta: de ce un personaj care nu spune nimic ,care prin teatralizarea cotidianului, prin exacerbarea violentei ne atrage irefutabil. Oare libertatea de jicnirea si de ironizarea a competitorului sa-ti ofere un rating superior? Aceasta sa fie oare calea spre succes? Cum ramane cu echipa din spatele adversarului? Cu documentarile , strategiile si luptele la baioneta purtate cu agramatii ce sunt trimisi de partide?
Balacarim stiri din ziare fara frica de reactia imediata a redactiilor lor. Cati dintre noi nu fac lucrul acesta in fata celor apropriati? Uni poate au farmec mai mare... Dar daca suntem pusi in fata dialogului, a smulgerii informatiei ne fofilam.
Am activat in mai multe domenii, printre care si cel al vanzarilor. Acolo nu aveam voie sa discreditam competitorii pt. ca ne intalneam cu ei in piata si bunul simt inca exista.
Nu poti sa faci misto de propria breasla. Mai devreme sau mai tarziu ai sa te intalnesti fata in fata cu cel balacarit.

Nici o asemanare cu personaje reale fie ele zei sau profesori de spagat pe scaune!

Un trio formidabil!

Am sa prezint un trio formidabil.
Postelnicu-Igas-Viorel Ursu

Postelnicu: general al romanicii socialiste, seful suprem al militienilor. Extrem de banuitor o suspecta si pe ma-sa. Temut datorita prostiei native. Sfarseste activitatea politica fiind inculpat in `Nurnbergul romanesc` film artistic ce a rulat la inceputul anilor `90

Igas: de meserie fin de cununie. Apropiatii il numesc Falconetti. Stapanul sau il striga `baiatul asta` Un mare iubitor de invatatura toceste bancile unui liceu de comuna pana la 24 ani. Aude de Proust si de` In cautarea timpului pierdut.(La umbra fetelor in floare)` si incearca sa recupereze. Impusca rapid 3 ID-uri si se prezinta cu ele in dinti la `realesu`. Jura credinta vesnica si este numit sef suprem peste tablagii. Aici remarcam asemanarea cu alte numiri interesante (si se poate trece tot guvernul)……..

Viorel Ursu: Presedinte de Trubunal Militar joaca intr-o noua productie cinematografica damboviteana! Locul initial al filmarilor: Sibiu anii `90. Rezolva problema la Bucuresti si este numit ministru militienilor. Gaseste la noul loc de munca un curcubeu fascinant: GRU, 2 ¼, mossad, CIA, in fine, numai minunatii.
Isi propune sa faca o ciorba de fasole dar gaseste numai din cea pestrita. Alege ce poate (sau ce are voie) si pune ciorba pe foc. Se teme de aerele (sau vaturile) ce urmeaza dupa fasole si schimba apa doar odata. Analizeaza si se retrage strategic, dar vai uita fasolea nesarata, pe foc si culmea cu capacul pus!
-Lasa-l sa sara la altul in fata! isi zice si pleaca.
Personaj cu un discurs agreabil cu inteligenta si sarm nu se inregimenteaza in nici un fel. Nu este dorit sau ramane un fricos? Nu reusesc sa deslusesc acest lucru pentru ca am impresia ca poate fi un bun teoretician sau ideolog.

Aceste sunt alte personaje ale romanicii! Bune, rele, sunt (au fost) ale noastre si trebuie sa ni le asumam. Fara asumare lor nu suntem cu nimic mai prejos decat pdl-ul care incepe sa fluture din ce in ce mai des teze naziste, teme ce trebuie urmarite.
Eu, tu, `ce opresc`?